
(…) Ci sbarcanu in Casta a notte di u 28 à u 29 sittembre è a sera di u 29 sittembre partimu di Casta per raghjunghje Teghjime cù i gumiè.
Allora, San Fiurenzu, tandu u ponte di l’Alisu, ùn sò s’è vo cunniscite u ponte di l’Alisu, era impussibile di passà. Emu avutu à cunturnà lu per a piaghja d’Oletta è dopu pigliemu a costa u longu di a marina di San Fiurenzu per arrivà à Farinoli. È à Farinoli pigliemu a muntagna è arrivemu à u bocca di San Leonardu sopr’à e Ville. È a sera, era u 30 settembre 43, emu staziunatu induve ci hè a televisiò avà. È u primu ottobre, a matina sentu « busgià » u capitanu Taine, allora tellemente ch’era stancu eiu, a notte di l’obus, m’avianu datu un ciballà è era pienu, pisava 40 chilò. Hà dettu alè Ienco, alè arritti, arritti, è falemu di l’altra banda di Pinu è attacchemu l’allemani chì ci eranu in Teghjime. Hè stata subitu, à 8 ore, 9 ore di matina era finitu. Ma dopu versu 11 ore meziornu ci hè una quindecina di cannoni chì ghjeranu nantu à piaghja quì, chì ci tiravanu à noi. È hè custì chì ci hè statu assai goumiè morti Ci era l’obus, splusavanu à qualchì metru d’altezza è « l’éclat d’obus ». È ci hè un gumiè u poveracciu hà piscatu un pezzu « d’éclat » in pienu pettu è « il se plaignait et il se plaignait et j’ai dit courage ! courage ! » è hè mortu in i mio bracci u puveracciu. È dopu falemu à a liberazione di Bastia era a notte di u 3 à u 4 ottobre. È anu dumandatu ch’elli venissinu 40 aviò à bumbardà Bastia, u 4 ottobre. Allora noi cum’è eramu sopr’à Bastia cù i gumier, à u forte (« Fort Lacroix »), micca luntanu di San Antò, di a chjesa di San Antò è in più bella vedimu l’aviò. Eranu alignati cinque per cinque, allora i primi cinque anu cappiatu e bombe è ghera u 4 ottobre 43. A « dépèche » avia avutu 10 ore di ritardu è orosamente chì anu lanciatu una « fusée » è l’altri 35 ùn anu micca cappiatu e bombe. Altrimente Bastia ùn esistia più.
Ci site falate voi à u Casabianca ?
Iè, u Casabianca ghjè u sous marin chì ghjè in fond’à a piazza. Duie volte, vi dicu, emu avanzatu in l’acqua, ci era u sous marin chì ghjera à un centi metru di u rivage à Saleccia è ci eranu e barche chì venianu cù e cascette d’arme. È intravamu in l’acqua sin’à u pettu è ci passavanu e cascette è i purtavamu in a machja. Duie volte lugliu è agostu. Dopu m’anu carcatu un mulu chì ci vulia ch’o livressi l’arme, tandu a pista di Saleccia ùn esistia micca, è era ghjustu un chjassu. M’anu carcatu un mulu, devia andà à
Calamicornu, ghjè una grotta sopr’à u paese di Lentu è devia rimette l’arme à un certu Alfonsi, chì Marie Antoinette Alfonsi avia fattu a resistenza è u maritu recezziunava l’arme à Calamicornu. È ci hè vulsutu una nuttata à cullà per ùn fà mi vede, da Saleccia à Calamicornu.
Eramu una centinaia, mule ci n’era parechje. À mè, vi dicu, m’anu carcatu una mula è l’aghju purtati à Calamicornu. Hè statu à u mese d’agostu.
Dui viaghji, u sous marin, hà fattu dui viaghji.